În vacanţa de vară am fost în vizită la bunici.Am aflat multe lucruri noi,în dialogul meu cu bunicii din partea mamei,şi chiar cu străbunica mea în vârstă de optzeci şi unu de ani.
Spre mirarea mea,străbunica ţine minte cum s-a numit instrumentul de scris pe care ea l-a folosit în clasele primare.Acesta se numea griflu,cu care copiii scriau pe tăbliţe.Când se umplea tabla(aceasta ţinea locul caietului)se ştergea cu buretele şi apoi scriau din nou,de la început.
Aveau ore şi de dimineaţă şi după-amiază cu o pauză de masă la prânz.
Bunica mi-a povestit că învăţătorul ei îi învăţa şi în afara orelor,şi să danseze.Învăţau să scrie,să citească,iar la matematică,să adune,să scadă,tabla înmulţirii.
Bunicul mi-a povestit că învăţătorul lui,după ore îi punea pe băieţi să-l ajute la treburile gospodăriei sale.
În acele vremuri era obligatoriu să absolvi şapte clase.
Mi-a făcut plăcere să-mi ascult bunicii,să aflu atâtea lucruri noi despre viaţa lor de şcolar şi să fac o comparaţie între “elevul de azi şi elevul de demult”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu