Mogâldea era o figură răutăcioasă,se strâmba şi n-avea astâmpăr nici o clipă.Băieţii îi ziceau ‘’ Michiduţă’’ .Nenorocitul copil
era bătut straşnic de ‘’domnu’’,rupea vergile una după alta pe spatele lui,dar degeaba .În
timpul recreaţiei dispărea cu alţi ‘’tovarăşi’’,iar apoi îşi
făceau apariţia având un aer misterios
şi viclean.Într-o zi,profesorul îi pune să explice ‘’prinderea lui Iisus în
grădina de la Ghetsemani’’.Michiduţă
a fost dat
afară pentru că
nu ştia nimic.Autorul
povesteşte aceste întâmplări
cu bucuria că, după
ce a depănat
povestea a fost
făcut ‘’monitor’’.Mai tîrziu a
fost chemat la Mogâldea la dugheană unde toţi constată că Mogâldea este bogat şi
poate ‘’cel mai fericit copil din lume’’.Naratorul povesteşte cum i s-a făcut
poftă la un boţişor de icre negre,iar ‘’Michiduţă’’ l-a şi observat ,şi cu
toată îngâmfarea ,Michiduţă îi oferă cu vârful briceagului trei firimituri cât
un bob de porumb.Icrele erau aşa de bune,încât
nu le-a uitat gustul niciodată.
Pofta
pentru icre negre a fost plătită cu vârf şi îndesat.Ziua următoare i-a dat nota
maximă lui Mogâldea iar profesorul a descoperit că acesta nu ştia nimic.A urmat
o scenă de ruşine,monitorul era în genunchi la tablă,urechile îi ardeau ca
focul,având sentimental că moare,iar Michiduţă triumfător se strâmba din nou la
el.
Foarte bun!Multumesc!
RăspundețiȘtergere